Practică judiciară
Jurisprudența CJUE privind Regulamentul UE 261/2004
Hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) modelează direct drepturile pasagerilor români la compensație în temeiul Regulamentului (CE) nr. 261/2004. Judecătoriile române, în special cea competentă pentru locul executării contractului de transport, sunt obligate să aplice interpretarea CJUE atunci când soluționează litigiile cu transportatorii aerieni. Invocarea hotărârii potrivite în cererea de chemare în judecată întărește argumentația privind întârzierile de peste trei ore, anulările, circumstanțele extraordinare sau refuzul îmbarcării. Lista de mai jos cuprinde cincisprezece hotărâri-cheie pe care judecătorii români le citează în mod constant atunci când soluționează cererile pasagerilor, însoțite de formule de citare și de un rezumat al stării de fapt și al considerentelor.
Filtrare după temă
-
C-402/07 2009 Sturgeon și alții (C-402/07)
- Întârziere
- Anulare
Pasageri ai companiei Condor au ajuns la destinație cu o întârziere de peste 25 de ore și au solicitat compensația prevăzută pentru anularea zborului. CJUE a fost chemată să stabilească dacă o întârziere de lungă durată poate fi asimilată, sub aspectul consecințelor, anulării în sensul articolelor 5, 6 și 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004. Curtea a hotărât că pasagerii care pierd trei sau mai multe ore față de ora programată de sosire au dreptul la aceeași compensație forfetară ca persoanele al căror zbor a fost anulat. Această hotărâre stă la baza practicii judiciare din întreaga UE.
Considerent-cheie: O întârziere de minimum trei ore la destinația finală dă pasagerului dreptul la compensație în aceleași condiții ca anularea zborului.
În cererea de chemare în judecată citați: „Hotărârea CJUE din 19 noiembrie 2009 în cauzele conexate C-402/07 și C-432/07, Sturgeon și alții”.
-
C-432/07 2009 Böck și Lepuschitz (C-432/07, conexată cu Sturgeon)
- Întârziere
- Anulare
Cauza, soluționată împreună cu Sturgeon, privea pasageri ai Air France al căror zbor de la Viena la Mexico City a fost grav întârziat. Instanța austriacă a formulat o întrebare preliminară referitoare la delimitarea dintre întârziere și anulare și la dreptul la compensație în temeiul articolului 7 din Regulamentul 261/2004. CJUE a confirmat regula celor trei ore și a precizat că transportatorul nu poate evita răspunderea calificând formal operațiunea ca întârziere atunci când pierderea efectivă de timp este similară unei anulări. Hotărârea a uniformizat practica statelor membre.
Considerent-cheie: O întârziere de lungă durată este asimilată anulării în vederea compensației prevăzute de Regulamentul 261/2004.
În cererea de chemare în judecată citați: „Hotărârea CJUE din 19 noiembrie 2009 în cauzele conexate C-402/07 și C-432/07, Sturgeon, Böck și Lepuschitz”.
-
C-549/07 2008 Wallentin-Hermann (C-549/07)
- Circumstanțe extraordinare
- Defecțiune tehnică
O pasageră a companiei Alitalia a solicitat compensație pentru anularea unui zbor de la Viena la Brindisi, invocând Regulamentul 261/2004. Transportatorul s-a apărat invocând o defecțiune tehnică la motor drept circumstanță extraordinară în sensul articolului 5 alineatul (3). CJUE a stabilit că o problemă tehnică apărută în timpul exploatării aeronavei nu constituie, în principiu, o circumstanță extraordinară, decât dacă rezultă din evenimente care, prin natura sau originea lor, ies din cadrul normal al activității transportatorului. Sarcina probei acestor condiții îi revine companiei aeriene.
Considerent-cheie: O problemă tehnică a aeronavei nu constituie, în sine, o circumstanță extraordinară care să exonereze transportatorul de răspundere.
În cererea de chemare în judecată citați: „Hotărârea CJUE din 22 decembrie 2008 în cauza C-549/07, Wallentin-Hermann”.
-
C-139/11 2013 Cuadrench Moré (C-139/11)
- Jurisdicție
Un pasager a formulat acțiune împotriva KLM pentru compensație după anularea unui zbor, însă instanța spaniolă a avut dubii dacă se aplică termenul de doi ani din Convenția de la Montreal sau dispozițiile naționale privind prescripția. CJUE a stabilit că dreptul la compensație din Regulamentul 261/2004 are caracter autonom față de Convenția de la Montreal. În consecință, termenul de introducere a acțiunii este stabilit de legea națională a statului membru pe rolul căruia se află cauza. În România se aplică termenul general de trei ani din Codul civil pentru cererile de despăgubire.
Considerent-cheie: Termenul pentru valorificarea compensației din Regulamentul 261/2004 este stabilit de legea națională, nu de termenul de doi ani din Convenția de la Montreal.
În cererea de chemare în judecată citați: „Hotărârea CJUE din 22 noiembrie 2012 în cauza C-139/11, Cuadrench Moré”.
-
C-195/17 2018 Krüsemann și alții (C-195/17)
- Circumstanțe extraordinare
- Grevă
După anunțarea planurilor de restructurare a TUIfly, s-au înregistrat absențe masive ale personalului raportate ca certificate de concediu medical, iar transportatorul le-a calificat drept „grevă sălbatică”. Pasagerii zborurilor anulate și întârziate au cerut compensație în temeiul articolelor 5 și 7 din Regulamentul 261/2004. CJUE a stabilit că absența spontană a personalului ca reacție la decizii manageriale ține de riscul obișnuit al activității de transport. Prin urmare, ea nu constituie o circumstanță extraordinară și nu exonerează transportatorul de obligația de plată.
Considerent-cheie: Greva sălbatică a personalului propriu al transportatorului, declanșată după anunțarea restructurării, nu este o circumstanță extraordinară.
În cererea de chemare în judecată citați: „Hotărârea CJUE din 17 aprilie 2018 în cauzele conexate C-195/17 și altele, Krüsemann și alții”.
-
C-11/11 2013 Folkerts (C-11/11)
- Întârziere
- Zboruri cu escală
O pasageră a efectuat o călătorie din Bremen, via Paris și São Paulo, către Asunción, pe baza unei singure rezervări. Primul segment a decolat cu o întârziere mică, dar, în consecință, ea a pierdut conexiunea și a ajuns la destinație cu o întârziere de peste unsprezece ore. CJUE a hotărât că, pentru dreptul la compensație, este determinantă întârzierea la destinația finală, nu cea la punctul intermediar. Este irelevant faptul că primul segment s-a încadrat în limitele orarului.
Considerent-cheie: Compensația este datorată atunci când întârzierea la destinația finală a unui zbor cu escală este de minimum trei ore, indiferent de punctualitatea primului segment.
În cererea de chemare în judecată citați: „Hotărârea CJUE din 26 februarie 2013 în cauza C-11/11, Folkerts”.
-
C-315/15 2017 Pešková și Peška (C-315/15)
- Circumstanțe extraordinare
Un zbor de la Burgas la Ostrava a fost întârziat cu peste cinci ore, deoarece, la apropierea de aterizare, aeronava a ciocnit o pasăre și a necesitat o verificare tehnică suplimentară. Instanța cehă a întrebat CJUE dacă un astfel de eveniment exonerează transportatorul de răspundere în temeiul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul 261/2004. Curtea a stabilit că ciocnirea cu o pasăre constituie o circumstanță extraordinară, însă transportatorul trebuie să demonstreze că a luat toate măsurile rezonabile pentru a preveni întârzierea rezultată. Simplul fapt al ciocnirii nu este suficient pentru exonerare.
Considerent-cheie: Ciocnirea cu o pasăre poate fi circumstanță extraordinară, dar transportatorul trebuie să dovedească faptul că a luat toate măsurile rezonabile pentru a preveni întârzierea.
În cererea de chemare în judecată citați: „Hotărârea CJUE din 4 mai 2017 în cauza C-315/15, Pešková și Peška”.
-
C-22/11 2012 Finnair (C-22/11)
- Refuz îmbarcare
După o grevă a personalului aeroportului din Barcelona, compania Finnair a reorganizat orarul zborurilor ulterioare, iar un pasager nu a fost îmbarcat pe zborul programat două zile mai târziu. S-a pus problema dacă noțiunea de refuz al îmbarcării din articolul 4 al Regulamentului 261/2004 acoperă doar cazurile de suprarezervare. CJUE a stabilit că refuzul îmbarcării include și refuzurile justificate de motive operaționale, cum sunt efectele unei greve anterioare. Pasagerul își păstrează dreptul la compensație în temeiul articolului 7.
Considerent-cheie: Refuzul îmbarcării nu se limitează la suprarezervare și include refuzurile din motive operaționale, inclusiv consecințele unei greve.
În cererea de chemare în judecată citați: „Hotărârea CJUE din 4 octombrie 2012 în cauza C-22/11, Finnair”.
-
C-204/08 2009 Rehder (C-204/08)
- Jurisdicție
Un pasager domiciliat la München a solicitat de la Air Baltic compensație pentru anularea unui zbor de la München la Vilnius. A apărut un litigiu privind competența teritorială a instanței în temeiul Regulamentului Bruxelles I. CJUE a stabilit că contractul de transport aerian este un contract de prestări servicii, iar locul executării prestației îl reprezintă atât aeroportul de plecare, cât și cel de sosire. Așadar, pasagerul poate introduce acțiunea pentru compensația din Regulamentul 261/2004 la alegere, în fața uneia dintre aceste instanțe.
Considerent-cheie: Pasagerul poate introduce acțiunea pentru compensația din Regulamentul 261/2004 la instanța competentă pentru aeroportul de plecare sau pentru cel de sosire, la alegerea sa.
În cererea de chemare în judecată citați: „Hotărârea CJUE din 9 iulie 2009 în cauza C-204/08, Rehder”.
-
C-410/11 2012 Espada Sánchez (C-410/11, „Air Baltic”)
- Bagaje
O familie care călătorea împreună a predat o valiză comună în care se aflau obiectele mai multor membri ai familiei. După rătăcirea bagajului de către transportator, instanța spaniolă a întrebat cum se aplică plafonul de răspundere prevăzut la articolul 22 alineatul (2) din Convenția de la Montreal. CJUE a stabilit că acest plafon se aplică fiecărui pasager ale cărui obiecte se aflau în bagaj, chiar dacă formal valiza a fost înregistrată de altă persoană. Fiecare persoană prejudiciată poate, prin urmare, să pretindă compensație până la limita individuală integrală.
Considerent-cheie: Plafonul de răspundere pentru bagaje din Convenția de la Montreal se aplică fiecărui pasager ale cărui obiecte se aflau într-o singură valiză înregistrată în comun.
În cererea de chemare în judecată citați: „Hotărârea CJUE din 22 noiembrie 2012 în cauza C-410/11, Espada Sánchez”.
-
C-537/17 2018 Wegener (C-537/17)
- Zboruri cu escală
- Jurisdicție
O pasageră a cumpărat printr-o singură rezervare la Royal Air Maroc un zbor de la Berlin, via Casablanca, la Agadir și a ajuns la destinație cu o întârziere de peste patru ore din cauza escalei. Instanța germană a întrebat CJUE despre aplicabilitatea Regulamentului 261/2004 unei călătorii al cărei segment se desfășura în afara UE. Curtea a hotărât că un zbor cu una sau mai multe escale, acoperit de o singură rezervare, constituie un întreg pentru aplicarea Regulamentului 261/2004. Acesta este aplicabil chiar dacă escala sau segmentul ulterior se află în afara UE, atâta vreme cât zborul a decolat de pe un aeroport dintr-un stat membru.
Considerent-cheie: Un zbor cu escale acoperit de o singură rezervare constituie un întreg în aplicarea Regulamentului 261/2004, chiar dacă o parte a traseului se află în afara UE.
În cererea de chemare în judecată citați: „Hotărârea CJUE din 31 mai 2018 în cauza C-537/17, Wegener”.
-
C-12/11 2013 McDonagh (C-12/11)
- Circumstanțe extraordinare
- Anulare
După erupția vulcanului Eyjafjallajökull din 2010, o parte importantă a spațiului aerian european a fost închisă, iar o pasageră Ryanair a rămas pe aeroport fără asistență. S-a pus problema dacă obligația de asistență prevăzută la articolul 9 din Regulamentul 261/2004 are limite temporale sau financiare. CJUE a stabilit că închiderea spațiului aerian constituie o circumstanță extraordinară care exonerează transportatorul de plata compensației din articolul 7, dar nu îl scutește de obligația de a asigura mese, cazare și mijloace de comunicație. Obligația de asistență este nelimitată atât în timp, cât și ca valoare.
Considerent-cheie: Chiar și în caz de circumstanțe extraordinare, obligația transportatorului de a asigura asistență pasagerilor rămâne nelimitată.
În cererea de chemare în judecată citați: „Hotărârea CJUE din 31 ianuarie 2013 în cauza C-12/11, McDonagh”.
-
C-63/09 2010 Walz (C-63/09)
- Bagaje
Un pasager a solicitat de la Iberia despăgubiri pentru un bagaj pierdut, cuprinzând atât valoarea obiectelor, cât și prejudiciul moral legat de pierderea conținutului. Instanța spaniolă a formulat o întrebare preliminară privind sfera plafonului prevăzut la articolul 22 alineatul (2) din Convenția de la Montreal. CJUE a stabilit că plafonul de răspundere a transportatorului pentru fiecare pasager acoperă atât prejudiciul material, cât și cel moral. Suma cererilor formulate sub ambele titluri nu poate depăși cuantumul prevăzut de Convenție.
Considerent-cheie: Plafonul de răspundere a transportatorului pentru bagajele unui pasager acoperă atât prejudiciul material, cât și pe cel moral și nu poate fi depășit.
În cererea de chemare în judecată citați: „Hotărârea CJUE din 6 mai 2010 în cauza C-63/09, Walz”.
-
C-257/14 2015 van der Lans (C-257/14)
- Circumstanțe extraordinare
- Defecțiune tehnică
O pasageră KLM a suferit o întârziere a zborului de la Quito la Amsterdam de aproape 29 de ore din cauza unei defecțiuni la motor și la pompa de combustibil. Transportatorul s-a apărat invocând circumstanțele extraordinare de la articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul 261/2004. CJUE a stabilit că o defecțiune tehnică apărută în cursul exploatării obișnuite sau cu ocazia mentenanței de rutină nu are caracter extraordinar, întrucât se înscrie în riscul obișnuit al activității unui transportator aerian. În consecință, ea nu exonerează de obligația de plată a compensației.
Considerent-cheie: O defecțiune tehnică apărută cu ocazia mentenanței de rutină sau a exploatării obișnuite nu constituie o circumstanță extraordinară în sensul Regulamentului 261/2004.
În cererea de chemare în judecată citați: „Hotărârea CJUE din 17 septembrie 2015 în cauza C-257/14, van der Lans”.
-
C-532/17 2018 Wirth și alții (C-532/17)
- Anulare
- Întârziere
Pasagerii au cumpărat de la TUIfly bilete pentru un zbor efectuat în realitate de o altă companie în temeiul unui contract de wet lease, adică cu furnizarea aeronavei împreună cu echipajul. După întârziere, a apărut îndoiala cu privire la cine este operatorul efectiv de transport aerian răspunzător în temeiul articolului 2 litera (b) din Regulamentul 261/2004. CJUE a stabilit că răspunderea revine companiei care operează efectiv zborul, nu transportatorului contractual care a vândut biletul. Pasagerul trebuie, prin urmare, să își îndrepte pretențiile împotriva operatorului zborului.
Considerent-cheie: În cazul contractului de wet leasing, răspunderea pentru compensație revine transportatorului care operează efectiv zborul, nu transportatorului contractual.
În cererea de chemare în judecată citați: „Hotărârea CJUE din 4 iulie 2018 în cauza C-532/17, Wirth și alții”.
Cum invocați o hotărâre CJUE într-o cerere de chemare în judecată în România
- 1
Stabiliți instanța competentă și valoarea obiectului cererii
Cererile întemeiate pe Regulamentul 261/2004 se judecă la Judecătoria competentă pentru sediul transportatorului, pentru locul de plecare sau pentru locul de sosire (conform hotărârii C-204/08 Rehder). În cererea de chemare în judecată indicați valoarea obiectului litigiului în euro, convertită în lei la cursul BNR de la data introducerii cererii, precum și temeiul de competență.
- 2
Citați cu precizie hotărârea CJUE relevantă
Citați hotărârea cu formula completă: „Hotărârea CJUE din [data] în cauza [număr] [denumire]”, de exemplu „Hotărârea CJUE din 19 noiembrie 2009 în cauzele conexate C-402/07 și C-432/07, Sturgeon și alții”. Indicați punctul concret din considerente pe care îl invocați.
- 3
Legați considerentele hotărârii de starea de fapt a cauzei
Explicați de ce hotărârea aleasă se aplică situației dumneavoastră. Dacă transportatorul invocă circumstanțe extraordinare, replicați cu hotărârile C-549/07 Wallentin-Hermann, C-257/14 van der Lans sau C-315/15 Pešková, privind sarcina probei aflată în seama companiei aeriene. La nevoie, semnalați abuzul către ANPC sau AACR în paralel cu acțiunea civilă.
- 4
Atașați probele și notificarea de plată
Atașați confirmarea rezervării, cărțile de îmbarcare, corespondența cu transportatorul și notificarea de plată cu dovada comunicării. Țineți cont de termenul general de prescripție de 3 ani din Codul civil, confirmat de jurisprudența CJUE C-139/11 Cuadrench Moré, și solicitați dobânzi legale pentru întârzierea plății de la împlinirea termenului indicat în notificare.
Nu doriți să vă reprezentați singur?
Firmele specializate de despăgubiri preiau dosarul pe numele lor, cunosc jurisprudența CJUE și percep comision exclusiv din suma recuperată — fără riscul costurilor pentru dumneavoastră.
Verificați cererea cu AirHelp →Comisionul de succes este de obicei ~35% din suma recuperată. Fără costuri în avans.